il

Vezi și : IL, il-, -il-, .il, il., íl, İl, îl, ił

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Variante

• (inversiune clitică) t-il
• (fam.) y

Etimologie

Din franceză medie il, care provine din franceză veche il < latină populară *illī, din latină ille („acel, acei”).

Pronunție

• AFI: /il/
• (în Quebec, fam.) AFI: (preconsonantic) /i/, (prevocalic) /j/

Pronume

il m., ils pl.

1. el

   Il est le plus intelligent.

2. (subiect expletiv al unui verb fără actant)

   Il fait beau.

3. (subiect expletiv care introduce un nou subiect real)

   Il vient beaucoup de monde.

4. (subiect expletiv care introduce un subiect real; împreună cu de sau que)

   Il est douteux qu'elle vienne.

Omofone

• hile
• ile, iles
• île, îles
• ils

Vezi și

• le
• lui

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire