colțar

română

Etimologie

Din colț + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kol'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului colțar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colțar	colțare
Articulat	colțarul	colțarele
Genitiv-Dativ	colțarului	colțarelor
Vocativ	colțarule	colțarelor

1. poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei.
2. (reg.) sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere.
3. piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț.
4. echer.
5. calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice.
6. element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului colțar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colțar	colțari
Articulat	colțarul	colțarii
Genitiv-Dativ	colțarului	colțarilor
Vocativ	colțarule	colțarilor

1. ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clorat
• crotal

Referințe

• DEX '98 via DEX online