comandir
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din rusă командир (komandir) < franceză commandeur („comandor”) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Pronunție
- AFI: /ko.manˈdir/
Substantiv
| Declinarea substantivului comandir | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comandir | comandiri |
| Articulat | comandirul | comandirii |
| Genitiv-Dativ | comandirului | comandirilor |
| Vocativ | comandirule | comandirilor |
- (înv.) comandant.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads