concura

română

Etimologie

Din latină concurrere. Confer franceză concourir.

Pronunție

• AFI: /kon.kuˈra/

Verb

Conjugarea verbului concura
Infinitiv	a concura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	concurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să concureze
Participiu	concurat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a participa la un concurs.
2. (v.intranz.) a tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.
3. (v.intranz., refl. și tranz.) a (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență.

   Cultura noastră poate concură pe cea străină.

Sinonime

• 2, : candida, rivaliza

Cuvinte derivate

• concurent
• concurență
• concurs

Traduceri

a participa la un concurs

catalană: competir (català) cehă: soutěžit (čeština) chineză: 比赛 (中文) daneză: konkurrere (dansk) ebraică: להתחרות (le'hitkharot) (עברית) engleză: compete (English) esperanto: konkuri (Esperanto) finlandeză: kilpailla (suomi) franceză: concourir (français)

germană: konkurrieren (Deutsch) italiană: competere (italiano) neerlandeză: concurreren (Nederlands) poloneză: konkurować (polski) portugheză: competir (português) spaniolă: competir (español) suedeză: konkurrera (svenska), tävla (svenska) turcă: rekabet etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online