conniption

engleză

(English)

Etimologie

Cuvânt din engleza americană (1833), de origine necunoscută. Poate înrudit cu corruption sau captious.

Pronunție

• AFI: /kə'nɪpʃən/

Substantiv

conniption, pl. conniptions

1. (fam., în SUA) izbucnire emoțională violentă (de frică, panică etc.)
2. izbucnire isterică de râs

   The joke was not that funny, but he went into conniptions laughing.

Sinonime

• 1: conniption fit
• 2: convulsion

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary