coperta

română

Etimologie

Din italiană copertare.

Pronunție

• AFI: /ko.per'ta/

Verb

Conjugarea verbului coperta
Infinitiv	a coperta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	copertez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coperteze
Participiu	copertat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune copertele la o carte, la un caiet; a lega.

Cuvinte derivate

• copertare
• decoperta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carpeto

Referințe

• DEX '98 via DEX online