copie

română

Etimologie

Din franceză copie < latină copia.

Pronunție

• AFI: /'ko.pi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului copie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copie	copii
Articulat	copia	copiile
Genitiv-Dativ	copiei	copiilor
Vocativ	copie	copiilor

1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc.
2. (peior.) imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise.
3. înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic.

Cuvinte compuse

• copie legalizată

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• epico
• epoci

Referințe

• DEX '98 via DEX online