corecta

română

Etimologie

Din corect.

Pronunție

• AFI: /ko.rek'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) corecta
Infinitiv	a (se) corecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) corectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) corecteze
Participiu	corectat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija.

Cuvinte derivate

• corectare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârcote
• cercato

Referințe

• DEX '98 via DEX online