corespondent
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză correspondant.
Pronunție
- AFI: /ko.res.pon'dent/
Substantiv
| Declinarea substantivului corespondent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corespondent | corespondenți |
| Articulat | corespondentul | corespondenții |
| Genitiv-Dativ | corespondentului | corespondenților |
| Vocativ | corespondentule | corespondenților |
- persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află.
- persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare.
- (rar) persoană cu care cineva este în corespondență.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului corespondent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | corespondent | corespondenți |
| Feminin | corespondentă | corespondente |
| Neutru | corespondent | corespondente |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads