elev
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză élève < verbul élever.
Pronunție
- AFI: /e'lev/
Substantiv
| Declinarea substantivului elev/elevă | ||
| m./f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elev/elevă | elevi/eleve |
| Articulat | elevul/eleva | elevii/elevele |
| Genitiv-Dativ | elevului/elevei | elevilor/elevelor |
| Vocativ | elevule/elevo | elevilor/elevelor |
- persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva.
- Profesorul și elevii săi.
- persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
perosană care învață într-o școală
|
|
Referințe
Remove ads
daneză
(dansk)
Etimologie
Din franceză élève.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
elev
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Din franceză élève.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
elev
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din franceză élève.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului elev | ||||
| c | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | elev | eleven | elever | eleverna |
| Genitiv | elevs | elevens | elevers | elevernas |
Sinonime
Cuvinte derivate
- elevråd
- elevmatsal
- elevdemokrati
Cuvinte compuse
- grundskoleelev
- gymnasieelev
- sjuksköterskeelev
Cuvinte apropiate
- elevera
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads