critic

Vezi și : crític

română

Etimologie

Din franceză critique < latină criticus.

Pronunție

• AFI: /'kri.tik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului critic
	Singular	Plural
Masculin	critic	critici
Feminin	critică	critice
Neutru	critic	critice

1. care apreciază calitățile și defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.).
2. care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău).

Cuvinte compuse

• aparat critic
• ediție critică
• temperatură critică
• stare critică

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului critic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	critic	critici
Articulat	criticul	criticii
Genitiv-Dativ	criticului	criticilor
Vocativ	criticule	criticilor

1. specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice.

Cuvinte derivate

• critică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• citric

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Variante

• (înv.) critick

Etimologie

Din franceză medie critique, care provine din latină criticus < greacă antică κριτικός ‎(kritikós, „dotat cu discernământ”), din κρίνω‎ (krínō, „a discerne, a judeca”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɹɪtɪk/

Substantiv

critic, pl. critics

1. (arte, lit.) critic

   Tom is a harsh critic of the recently elected president.

2. (p.ext.) oponent, opozant
3. formă ieșită din uz pentru critique.

Sinonime

• 2: opponent

Cuvinte apropiate

• critical
• critically
• criticise, criticize
• criticism
• critique

Verb

Conjugarea verbului to critic
Infinitiv	to critic
Prezent simplu pers. 3 sg.	critics
Trecut simplu	criticked
Participiu trecut	criticked
Participiu prezent	criticking

1. (ieșit din uz) a critica

Sinonime

• criticise/criticize

Vezi și

• art

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary