cuisinier

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; din cuisine („bucătărie”) +‎ -ier. Poate echivalent cu latină populară *cocīnārius < latină coquīnārius, din coquīna („bucătărie”).

Pronunție

• AFI: /kɥi.zi.nje/

Substantiv

cuisinier m., cuisiniers pl.

1. (gastr.) bucătar

   Mon père est un bon cuisinier.

2. (argou) fabricant de cocaină

Sinonime

• 1: chef, (în Canada) cook, coq, (argou) cuistancier, cuistot, (peior.) gargotier, gâte-sauce, maître queux, rôtisseur

Cuvinte derivate

• cuisinière

Cuvinte compuse

• aide-cuisinier
• chef cuisinier

Cuvinte apropiate

• cuisine
• cuisiner

Substantiv

cuisinier m., cuisiniers pl.

1. (gastr.) carte de bucate

   Le cuisinier français.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire