chef

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : Chef, chèf, chef-
Wikipedia are un articol despre
chef

română

Etimologie

Din turcă keyf (versiunea literară keyif).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chef chefuri
Articulat cheful chefurile
Genitiv-Dativ chefului chefurilor
Vocativ chefule chefurilor
  1. petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec).
  2. stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut.
  3. bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune.
  4. voie, poftă, dorință.
  5. dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană.
  6. (înv.) tabiet.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe




Remove ads

daneză

(dansk)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɕεˀf/


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ chef chefen chefer cheferne
Genitiv chefs chefens chefers chefernes
  1. șef

Sinonime

Cuvinte derivate

  • chef-

Cuvinte compuse

cuvinte compuse
  • administrationschef
  • afdelingschef
  • chefdesigner
  • chefdirigent
  • chefforhandler
  • chefgruppe
  • chefideolog
  • chefingeniør
  • chefjuristchefkok
  • chefkonsulent
  • chefkontor
  • cheflæge
  • chefoptiker
  • chefpilot
  • chefpost
  • chefpsykolog
  • chefredaktion
  • chefredaktør
  • chefsergent
  • chefsgruppe, chefgruppe
  • chefskontor, chefkontor
  • chefspost, chefpost
  • chefssekretær, chefsekretær
  • chefsstilling, chefstilling
  • chefsstol, chefstol
  • cheftræner
  • cheføkonom
  • departementschef
  • distriktschef
  • drabschef
  • eksportchef
  • hofchef
  • informationschef
  • kompagnichef
  • koncernchef
  • kontorchef
  • laboratoriechef
  • marketingchef
  • personalechef
  • produktionschef
  • regionschef
  • sekretariatschef
  • sektionschef
  • sportschef
  • stabschef
  • uddannelseschef
  • udviklingschef
  • vagtchef

Referințe




Remove ads

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef, care provine din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef, pl. chefs

  1. (gastr.) bucătar-șef
    The chef decided to add Peking duck to the menu.
  2. (p.gener.) bucătar
    What is the chef serving tonight?
  3. (argou; tox.) bucătar

Sinonime

Cuvinte compuse

  • pastry chef
  • sous-chef

Paronime

  • chief

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (astăzi livr.) cap, căpetenie
  2. punct principal
    Les divers chefs d'une loi.
  3. (jur.) motiv principal
    Le procureur a tenu à refaire une lecture des chefs d'accusation.
  4. (fig.) inițiativă, responsabilitate
  5. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

Cuvinte derivate

  • chefaillon
  • derechef

Cuvinte compuse

  • chef de département
  • chef de rayon
  • chef de secteur
  • chef de service
  • chef-d'œuvre
  • chef-lieu
  • couvre-chef
  • crime de lèse-majesté au premier chef
  • crime de lèse-majesté au second chef

Omofone

  • cheffe
  • cheffes
  • chefs

Expresii

  • au premier chef
  • de son chef
  • de son propre chef
  • du chef de
  • opiner du chef


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. șef, conducător, cap
  2. (gastr.) bucătar-șef; (p.gener.) bucătar
  3. (argou, fam.) om, tip, individ, ins, băiat

Sinonime

Cuvinte derivate

  • cheffe
  • chefferie
  • cheftaine
  • cheuf

Cuvinte compuse

cuvinte compuse
  • adjudant-chef
  • anneau en chef
  • chef cuisinier
  • chef d'atelier
  • chef d'attaque
  • chef d'emploi
  • chef d'entreprise
  • chef d'escadron
  • chef d'État
  • chef d'état-major
  • chef d'état-major général
  • chef d'orchestre
  • chef de bataillon
  • chef de cabinet
  • chef de claque
  • chef de corps
  • chef de division
  • chef de famille
  • chef de file
  • chef de gare
  • chef de hune
  • chef de musique
  • chef de peloton
  • chef de pièce
  • chef de poste
  • chef de section
  • chef de train
  • commandant en chef
  • délégué en chef
  • ingénieur en chef
  • maréchal des logis-chef
  • rond en chef
  • sergent-chef
  • sous-chef

Hiponime

  • calife
  • émir
  • empereur
  • président
  • roi
  • vizir

Locuțiuni

  • en chef

Referințe




Remove ads

galiciană

(galego)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈtʃɛf/


Substantiv

chef m.f., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

  • xefe

Vezi și

  • cociñeiro

Referințe




italiană

(italiano)

Variante

  • (rar) scef

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., invariabil

  1. (gastr.) bucătar-șef

Sinonime

  • (gastr.) capocuoco

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
m. Singular Plural
Substantiv chef chefs
Diminutiv chefje chefjes
  1. șef

Cuvinte derivate

  • cheffin

Cuvinte compuse

cuvinte compuse
  • adjudant-chef
  • chef-defensiestaf
  • chef-kok
  • chef-staf
  • filiaalchef
  • kabinetschef
  • korporaal-chef
  • korpschef
  • meesterchef
  • oppermeester-chef
  • partijchef
  • perschef
  • personeelschef
  • politiechef
  • productiechef
  • sergeant-chef
  • souschef
  • stafchef
  • stationschef
  • terreinchef
  • treinchef
  • verkoopchef
  • zonechef

Vezi și

  • aanvoerder
  • gebieder
  • hoofd
  • meerdere
  • opperhoofd
  • superieur

Referințe




Remove ads

portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

  • chefe

Vezi și

  • cozinheiro

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Referințe




suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ chef chefen chefer cheferna
Genitiv chefs chefens chefers chefernas
  1. șef, conducător, cap
  2. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

Cuvinte compuse

cuvinte compuse
  • avdelningschef
  • chefdirektör
  • chefredaktör
  • chefredaktion
  • chefsassistent
  • chefsbefattning
  • chefsdirigent
  • chefsekonom
  • chefsförhandlare
  • chefsingenjör
  • chefsinstruktör
  • chefsjobb
  • chefsjurist
  • chefskap
  • chefskonstruktör
  • chefsmyndighet
  • chefsnivå
  • chefsperson
  • chefspost
  • chefssekreterare
  • chefsställning
  • chefstjänst
  • chefsåklagare
  • försäljningschef
  • kommunchef
  • mellanchef

Vezi și

  • ledare

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads
Remove ads