culme

Wikipedia are un articol despre
culme

română

Etimologie

Din latină culmen.

Pronunție

• AFI: /'kul.me/

Substantiv

Declinarea substantivului culme
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culme	culmi
Articulat	culmea	culmile
Genitiv-Dativ	culmii	culmilor
Vocativ	culme	culmilor

1. partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
2. punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.
3. (fig.) gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
4. (pop.) prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.

Cuvinte derivate

• culmiș
• culmiță

Expresii

• Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online