munte
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină mons, -tem.
Pronunție
- AFI: /'mun.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului munte | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | munte | munți |
| Articulat | muntele | munții |
| Genitiv-Dativ | muntelui | munților |
| Vocativ | ' | ' |
- ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, cu înălțimi care depășesc 800 de metri.
- Munții Bucegi.
- regiune, zonă muntoasă.
- (fig.) grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva.
- om foarte înalt (și solid).
Sinonime
- 1: masiv, (înv.) codru, promontoriu
- 3: morman
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- munte de gheață
- munte de pietate
Expresii
- Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul
Traduceri
ridicătură de pământ mai mare decât dealul
|
|
Referințe
Remove ads
italiană
(italiano)
Etimologie
Derivat din munto.
Pronunție
- AFI: /'munte/
Adjectiv
munte
- forma de feminin plural pentru munto.
- română: alăptânde
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads