cult

română

Etimologie

Din franceză culte < latină cultus.

Pronunție

• AFI: /kult/

Substantiv

Declinarea substantivului cult
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cult	culte
Articulat	cultul	cultele
Genitiv-Dativ	cultului	cultelor
Vocativ	cultule	cultelor

1. omagiu care se aduce divinității prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii.
2. sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva.
3. religie, confesiune.

Cuvinte derivate

• cultic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online