cusurgiu

română

Etimologie

Din cusur + sufixul -giu.

Pronunție

• AFI: /ku.surˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului cusurgiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cusurgiu	cusurgii
Articulat	cusurgiul	cusurgiii
Genitiv-Dativ	cusurgiului	cusurgiilor
Vocativ	cusurgiule	cusurgiilor

1. (fam.) persoană înclinată să găsească cusururi la orice; persoană care are chef de ceartă.

Cuvinte derivate

• cusurgie
• cusurgioaică

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului cusurgiu
	Singular	Plural
Masculin	cusurgiu	cusurgii
Feminin	cusurgie	cusurgii
Neutru	cusurgiu	cusurgii

1. (fam.) înclinată să găsească cusururi la orice; care are chef de ceartă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online