dambla

română

Etimologie

Din turcă dambla.

Pronunție

• AFI: /damˈbla/

Substantiv

Declinarea substantivului dambla
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dambla	damblale
Articulat	damblaua	damblalele
Genitiv-Dativ	damblalei	damblalelor
Vocativ	dambla	damblalelor

1. (pop.) apoplexie, paralizie.
2. acces de furie, năbădăi.
3. (fig.) (fam.) chef, poftă, pasiune.

Cuvinte derivate

• damblagiu

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online