defeca

română

Etimologie

Din franceză déféquer < latină defaecare.

Pronunție

• AFI: /de.fe'ka/

Verb

Conjugarea verbului defeca
Infinitiv	a defeca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defechez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defecheze
Participiu	defecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie.
2. (v.tranz.) a precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția.
3. (v.tranz.) a purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var.
4. (v.tranz.) a evacua materiile fecale din intestin.

Cuvinte derivate

• defecare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online