descompleta

română

Variante

• descomplecta

Etimologie

Din des- + a completa (după franceză décompléter).

Pronunție

• AFI: /des.kom.ple'ta/

Verb

Conjugarea verbului descompleta
Infinitiv	a descompleta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descompletez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descompleteze
Participiu	descompletat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet.
2. (v.refl.) a nu mai fi complet.

Cuvinte derivate

• descompletare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online