despuia

română

Variante

• despoia

Etimologie

Din latină dispoliare.

Pronunție

• AFI: /des.puˈja/

Verb

Conjugarea verbului despuia
Infinitiv	a despuia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	despoi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să despoaie
Participiu	despuiat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) dezbrăca în pielea goală.
2. (v.tranz. și refl.) a (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață.
3. (v.tranz.) a-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda.
4. (v.tranz.) a jupui de piele.
5. (v.tranz.) (rar) a curăța de coajă; a coji.
6. (v.tranz.) a scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta.

Cuvinte derivate

• despuiat
• despuiere

Expresii

• A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online