destupa

română

Etimologie

Din des- + a (a)stupa.

Pronunție

• AFI: /des.tu'pa/

Verb

Conjugarea verbului destupa
Infinitiv	a destupa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	destup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să destupe
Participiu	destupat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat.
2. (v.tranz.) a da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide.

Cuvinte derivate

• destupare
• destupător

Expresii

• (fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online