dieu

Vezi și : Dieu, Diệu, diệu, diều, điêu, điệu, điếu, điều

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie dieu, care provine din franceză veche deu < latină deus („zeu”), din latină veche deivos, din proto-italică *deiwos.

Pronunție

• AFI: /djø/
• (Quebec) AFI: /dzjø/
• (Louisiana) AFI: /ʤø/

Substantiv

dieu m., dieux pl.

1. (rel.) zeu

Sinonime

• (rel.) divinité

Cuvinte derivate

• adieu
• bondieu
• bondieusard
• bondieuser
• bondieuserie
• Dieu

Cuvinte compuse

• demi-dieu, demidieu

Cuvinte apropiate

• déesse
• divin
• divinité

Nota Bene

• Când vorbim despre un zeu al unei anumite religii monoteiste, este de obicei scris cu literă majusculă, adică Dieu.

Expresii

expresii

beau comme un dieu comme un dieu crépuscule des dieux dieu du fourneau dieu du stade dieu-fleuve être dans le secret des dieux

jurer ses grands dieux grands dieux ! promettre ses grands dieux sans-dieu tonnerre de Dieu ! vingt dieux

Vezi și

• théonyme

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire