director

română

Etimologie

Din franceză directeur < latină director, directoris.

Pronunție

• AFI: /di'rek.tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului director
	Singular	Plural
Masculin	director	directori
Feminin	directoare	directoare
Neutru	director	directoare

1. care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția.
2. (fig.) care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea).

Cuvinte derivate

• subdirector

Cuvinte compuse

• plan director

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului director
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	director	directoare
Articulat	directorul	directoarele
Genitiv-Dativ	directorului	directoarelor
Vocativ	directorule	directoarelor

1. (elt.) element constructiv al unei antene, folosit pentru mărirea directivității.

Cuvinte derivate

• directoare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză directeur < latină director, directoris.

Substantiv

Declinarea substantivului director
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	director	directori
Articulat	directorul	directorii
Genitiv-Dativ	directorului	directorilor
Vocativ	directorule	directorilor

1. persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană.

Cuvinte derivate

• directoare
• directoraș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• creditor

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină târzie director, directorem < din directus („direct, drept”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /di.ɾekˈto/, /di.ɾekˈtoɾ/
• (oriental) AFI: /di.ɾəkˈto/

Substantiv

director m., directors pl.

1. director, șef, conducător

   Director de teatre.

Cuvinte derivate

• directora

Cuvinte apropiate

• direcció
• directe
• dirigir

Referințe

• Viccionari
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) directour

Etimologie

Din anglo-normandă directour, care provine din franceză veche (astăzi directeur) < latină târzie director, directorem, din directus („direct, drept”).

Pronunție

• (Anglia) AFI: /dɪˈɹɛktə(ɹ)/, /daɪˈɹɛktə(ɹ)/
• (SUA) AFI: /dɪˈɹɛktɚ/, /daɪˈɹɛktɚ/

Substantiv

director, pl. directors

1. director, șef, conducător

   Mary was elected to the board of directors.

2. (elt.) director

Sinonime

• 1: manager, (fam. și pop.) boss

Cuvinte derivate

• directorship

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

art director artistic director assistant director casting director choral director deputy director director circle

director conic director's chair film director funeral director managing director personnel director social director

Cuvinte apropiate

• direct
• direction
• directional
• directive
• directly

Vezi și

• CEO

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din engleză director.

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului director
m.	Singular	Plural
Substantiv	director	directors, directoren
Diminutiv	directortje	directortjes

1. (elt.) director

Cuvinte apropiate

• dirigeren

Vezi și

• dipool
• reflector
• uhf-antenne
• vhf-antenne
• yagi-antenne

Referințe

• WikiWoordenboek

---

portugheză

(português)

Etimologie

Confer diretor.

Pronunție

• AFI: /di.ɾɛkˈtoɾ/

Adjectiv

1. formă ieșită din uz pentru diretor.

Substantiv

1. formă ieșită din uz pentru diretor.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie director, directorem < din directus („direct, drept”).

Pronunție

• AFI: /di.ɾekˈtoɾ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului director
	Singular	Plural
Masculin	director	directores
Feminin	directora	directoras

1. conducător

Cuvinte apropiate

• dirección
• directo
• directora
• dirigir

Substantiv

director m., directores pl.

1. director, șef, conducător

Cuvinte derivate

• directora

Cuvinte compuse

• director espiritual
• director general

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario