acolit

română

Etimologie

Din franceză acolyte < greacă ἀκόλουθος (akólouthos).

Pronunție

• AFI: /a.ko'lit/

Substantiv

Declinarea substantivului acolit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acolit	acoliți
Articulat	acolitul	acoliții
Genitiv-Dativ	acolitului	acoliților
Vocativ	acolitule	acoliților

1. persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate).
2. părtaș, complice la o uneltire (criminală).
3. (rel.) slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult.

Sinonime

• 1: discipol

Cuvinte derivate

• acolită

Cuvinte apropiate

• acolitat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online