discombobulate

engleză

(English)

Variante

• discomboberate, discombulate, discombobricate

Etimologie

Atestat în America 1834; o variantă fantezistă pentru (to) discompose, (to) discomfit etc., inițial (to) discombobricate.

Pronunție

• AFI: /ˌdɪskəm'bɒbjəleɪt/

Verb

Conjugarea verbului to discombobulate
Infinitiv	to discombobulate
Prezent simplu pers. 3 sg.	discombobulates
Trecut simplu	discombobulated
Participiu trecut	discombobulated
Participiu prezent	discombobulating

1. (în SUA, glumeț) a uimi, a consterna, a tulbura, a dezorienta, a debusola

   Recent events discombobulated the family.

Sinonime

• befuddle, bewilder, confound, disconcert, disturb, frustrate, perplex

Antonime

• recombobulate

Cuvinte derivate

• discombobulated
• discombobulation

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary