uimi

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /uj'mi/

Verb

Conjugarea verbului uimi
Infinitiv	a uimi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	uimesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să uimească
Participiu	uimit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a impresiona puternic, a surprinde, a ului.

   Ce-mi spui tu pur și simplu mă uimește.

2. (înv.) a tulbura, a zăpăci, a buimăci.

   M-a uimit cu inteligența lui.

Sinonime

• 1: consterna, minuna, năuci, perplexa, stupefia, surprinde, ului
• 2: ului, (fig.) speria

Cuvinte derivate

• uimeală
• uimire
• uimit
• uimitor

Traduceri

a face să rămână profund impresionat

catalană: asombrar (català) engleză: astonish (English), astound (English), amaze (English) esperanto: mirigi (Esperanto) finlandeză: hämmästyttää (suomi), ällistää (suomi) franceză: étonner (français) galiciană: abraiar (galego) germană: verwundern (Deutsch) greacă: εκπλήττω (ekplítto) (Ελληνικά)

italiană: sorprendere (italiano) neerlandeză: verwonderen (Nederlands) poloneză: zadziwiać (polski) portugheză: atordoar (português) spaniolă: asombrar (español) suedeză: förvåna (svenska) turcă: şaşırtmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online
• Perseus Latin dictionary