discontent

engleză

(English)

Etimologie

Compus din prefixul dis- +‎ content.

Pronunție

• AFI: /ˌdɪskən'tɛnt/

Substantiv

discontent, pl. discontents

1. nemulțumire, insatisfacție; (p. ext.) neplăcere, supărare
2. dor de un timp mai bun sau de circumstanțe mai plăcute

Sinonime

• 1: dissatisfaction; malcontent

Cuvinte apropiate

• discontented

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary