disfavour

engleză

(English)

Variante

• (în SUA) disfavor

Etimologie

Din franceza medie desfaveur.

Pronunție

• AFI: /dɪs'feɪvə(r)/

Substantiv

disfavour, pl. disfavours

1. defavoare, dezaprobare, discreditare, dizgrație

   His lateness for the appointment had incurred her obvious disfavour.

Sinonime

• disapproval, discredit, dislike

Antonime

• favour

Verb

Conjugarea verbului to disfavour
Infinitiv	to disfavour
Prezent simplu pers. 3 sg.	disfavours
Trecut simplu	disfavoured
Participiu trecut	disfavoured
Participiu prezent	disfavouring

1. a dezaproba, a mustra, a dezavua

   Her past performance meant that she was often disfavoured for important tasks.

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary