disputa

Vezi și : dispută

română

Etimologie

Din franceză disputer < latină disputare.

Pronunție

• AFI: /dis.pu'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) disputa
Infinitiv	a (se) disputa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) disput
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dispute
Participiu	disputat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) a lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...

   A disputa un premiu.

2. (v.refl.) (despre întreceri, competiții sportive) a avea loc.
3. (v.intranz.) a purta o dispută.
4. a vorbi în contradictoriu.

Sinonime

• 1: rivaliza
• 2: se desfășura, se juca
• 3-4: discuta; conversa

Cuvinte derivate

• disputabil
• disputare
• disputat

Cuvinte apropiate

• dispută

Traduceri

a susține o dispută

catalană: disputar (català) engleză: dispute (English) franceză: disputer (français) germană: streiten (Deutsch) greacă: αμφισβητώ (Ελληνικά) (amfisvitó) italiană: disputare (italiano)

poloneză: dysputować (polski) portugheză: disputar (português) spaniolă: disputar (español) suedeză: disputera (svenska) turcă: tartışmak (Türkçe)

Etimologie

Din dispută.

Pronunție

• AFI: /disˈpu.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru dispută.

Referințe

• DEX online

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din verbul disputar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

disputa f., disputas pl.

1. dispută, controversă, dezbatere

Sinonime

• agarra, agarrada, altercado, liorta

Cuvinte apropiate

• disputar

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul disputare.

Pronunție

• AFI: /'disputa/

Substantiv

disputa f., dispute pl.

1. dispută, controversă, dezbatere
2. (p. ext.) ceartă, conflict, cotroversă, sfadă

Sinonime

• 1: discussione, dibattito
• 2: lite

Cuvinte apropiate

• disputare
• disputazione

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din disputare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru disputare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru disputare.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul disputar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

disputa f., disputas pl.

1. dispută, controversă, dezbatere

Sinonime

• 1: contenda

Cuvinte apropiate

• disputar

Expresii

• disputa de poder

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul disputar.

Pronunție

• AFI: /disˈpu.a/

Substantiv

disputa f., disputas pl.

1. dispută, controversă, dezbatere

Sinonime

• 1: controversia, discusión, pelea, pendencia, reyerta

Cuvinte apropiate

• disputar