djinn

română

Etimologie

Din franceză djinn < arabă جِنٌ („ascuns, invizibil”).

Pronunție

• AFI: /ʤin/

Substantiv

Declinarea substantivului djinn
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	djinn	djinni
Articulat	djinnul	djinnii
Genitiv-Dativ	djinnului	djinnilor
Vocativ	djinnule	djinnilor

1. spirit din mitologia musulmanilor, cărora li se atribuiau puteri magice.

   Din lampă ieși un djinn.

Sinonime

• duh, duhul lămpii, geniu, gnom, spirit

Omofone

• gin

Traduceri

spirit mitologic

engleză: djinn (English), genie (English)

maghiară: dzsinn (magyar)

Referințe

• MDN '00 via DEX online