magic

Vezi și : Magic

română

Etimologie

Din franceză magique < latină magicus.

Pronunție

• AFI: /'ma.ʤik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului magic
	Singular	Plural
Masculin	magic	magici
Feminin	magică	magice
Neutru	magic	magice

1. care ține de magie, privitor la magie.

   Puteri magice.

2. (fig.) care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie.

Sinonime

• 1: (livr.) cabalistic, ocult, misterios
• 2: fermecător, încântător, feeric

Cuvinte compuse

• baghetă magică
• lanternă magică
• număr magic
• ochi magic
• pătrat magic
• realism magic

Cuvinte apropiate

• magician, magiciană
• magie
• magism

Traduceri

referitor la magie

catalană: màgic (català) cehă: kouzelný (čeština) ebraică: קסום (עברית) (kassum) engleză: magical (English), magic (English) finlandeză: maaginen (suomi), taika- (suomi) franceză: magique (français) germană: magisch (Deutsch) greacă: μαγικός (Ελληνικά) (magikós), ταχυδακτυλουργικός (Ελληνικά) (tachydaktylourgikós) irlandeză: rúnda (Gaeilge) islandeză: galdra- (íslenska), göldróttur (íslenska) italiană: magico (italiano) japoneză: マジック (日本語)

latină: magicus (Latina), magus (Latina) maghiară: varázs (magyar) neerlandeză: magisch (Nederlands) poloneză: magiczny (polski) portugheză: mágico (português) rusă: волшебный (русский) (volšébnyj), колдовской (русский) (koldovskój), магический (русский) (magíčeskijj) slovenă: čaroben (slovenščina), magičen (slovenščina) spaniolă: mágico (español) suedeză: magisk (svenska) turcă: (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie magik, care provine din franceza veche magique < latină magice. Provine din greaca antică.

Pronunție

• AFI: /'mædʒɪ/

Substantiv

magic, (nenumărabil)

1. magie

   She made the chair levitate - I swear that was pure magic!

2. (p. ext.) descântec, farmec
3. (spec.) prestidigitație, iluzionism, scamatorie
4. (fig.) ceva minunat

   Movie magic.

Sinonime

• 1: thaumaturgy, conjuring, sorcery, witchcraft
• 3: sleight of hand, illusionism, legerdemain, dweomercraft

Cuvinte derivate

• magical
• magically
• magician

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

black magic doubly magic magic bullet magic carpet magic circle magic cookie magic cube magic eye magic formula magic lantern magic marker magic mud magic mushroom

magic number magic of diversification magic point magic realism magic smoke magic square magic sword magic trick magic up magic wand sympathetic magic white magic

Expresii

• as if by magic
• work magic

Adjectiv

magic (necomparabil)

1. magic, fermecat

   A magic dragon.

2. de magician, de vrăjitor

   A magic show.

3. (fig.) fermecător, minunat

   A magic moment.

4. (argou, în Anglia) excelent, perfect, minunat

   — I cleaned up the flat while you were out. — Really? Magic!

Sinonime

• 1: magical

Verb

Conjugarea verbului to magic
Infinitiv	to magic
Prezent simplu pers. 3 sg.	magics
Trecut simplu	magicked
Participiu trecut	magicked
Participiu prezent	magicking

1. a fermeca, a vrăji; (spec.) a descânta, a face farmece
2. a evoca (prin magie)

Sinonime

• 1: bespell, enchant, hex
• 2: conjure up

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary