dudui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /du.du'i/

Verb

Conjugarea verbului dudui
Infinitiv	a dudui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dudui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să duduie
Participiu	duduit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) a se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).
2. (v.intranz.) (despre motoare, mașini etc.; p.ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) a produce un zgomot sacadat.
3. (v.intranz.) (despre foc) a arde viu și cu zgomot.
4. (v.tranz.) (înv. și reg.) a îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni.

Cuvinte derivate

• duduit
• duduitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online