elevă

română

Etimologie

Din elev.

Pronunție

• AFI: /e'le.və/

Substantiv

Declinarea substantivului elevă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elevă	eleve
Articulat	eleva	elevele
Genitiv-Dativ	elevei	elevelor
Vocativ	elevo	elevelor

1. persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlăriță.
2. persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipolă, urmașă, adeptă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avele

Referințe

• DEX '98 via DEX online