instruit

română

Etimologie

Din a instrui. Confer franceză instruit.

Pronunție

• AFI: /in.stru'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului instruit
	Singular	Plural
Masculin	instruit	instruiți
Feminin	instruită	instruite
Neutru	instruit	instruite

1. învățat, cult, cultivat.
2. (despre ostași) care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară.

Cuvinte derivate

• autoinstruit
• neinstruit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• struniți

Referințe

• DEX '98 via DEX online