facere

română

Etimologie

Din a face.

Pronunție

• AFI: /ˈfa.ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului facere
f	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	facere	faceri
Articulat	facerea	facerii
Genitiv-Dativ	facerei	faceriilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a (se) face și rezultatul ei.
2. (În credințele religioase) creare a lumii de către Dumnezeu.
3. construire, zidire.
4. naștere.

Sinonime

• 1: confecționare, executare, execuție, făurire, realizare
• 2: creare, geneză, naștere, parturiție, procreare, procreație

Antonime

• desfacere

Cuvinte derivate

• face
• afacere

Cuvinte compuse

• Facere de bine = binefacere
• Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza

Expresii

• Durerile (sau chinurile) facerii = durerile pe care le suportă femeia la naștere

Referințe

• DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Origine indo-europeană *dʰh₁-k- ← *dʰeh₁- ("a pune, a aranja").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. a face