fante

română

Etimologie

Din italiană fante.

Pronunție

• AFI: /'fan.te/

Substantiv

Declinarea substantivului fante
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fante	fanți
Articulat	fantele	fanții
Genitiv-Dativ	fantelui	fanților
Vocativ	fante	fanților

1. (fam. și peior.) bărbat (tânăr) afemeiat.
2. carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fenta

Referințe

• DEX '98 via DEX online