fawn

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche faon.

Pronunție

• AFI: /fɔːn/

Substantiv

fawn, pl. fawns

1. (zool.) pui de căprioară, ied, cerb tânăr (până la 1 an)
2. culoarea puiului de căprioară, cafeniu

   culoarea puiului de căprioară:

3. (ieșit din uz) pui (de animal), cățelandru

Sinonime

• 3: whelp

Adjectiv

fawn (necomparabil)

1. de culoarea puiului de căprioară, cafeniu

Cuvinte compuse

• fawn lily

Verb

1. (despre căprioare) a făta (iezi)

Vezi și

• deer

Etimologie

Din engleza medie fawnen, care provine din engleza veche fahnian, fagnian, fæġnian ("a se bucura, a jubila").

Înrudit cu nordică veche fagna.

Pronunție

• AFI: /fɔːn/

Verb

Conjugarea verbului to fawn
Infinitiv	to fawn
Prezent simplu pers. 3 sg.	fawns
Trecut simplu	fawned
Participiu trecut	fawned
Participiu prezent	fawning

1. a se da pe lângă (cineva)
2. (normal urmărit de on sau upon) a linguși, a flata
3. (despre câini) a se gudura

Sinonime

• 2: grovel, wheedle
• 3: wag

Locuțiuni

• fawn over

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary