foule

Vezi și : foulé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie foule, form alternativă pentru franceză veche foulc < limba francă *folc, *fulc („mulțime, masă, lume, oameni”), din proto-germanică *fulką („mulțime, gloată”).

Înrudit cu daneză folk, engleză folk, germană Volk, islandeză fólk, neerlandeză volk, norvegiană folk și suedeză folk.

Pronunție

• AFI: /ful/
•  Audio^fișier

Substantiv

foule f., foules pl.

1. mulțime (de oameni), masă
2. gloată, buluc, adunătură
3. (p.ext.) multitudine, mulțime

Sinonime

• 1: armée, cortège, flot, horde, multitude, populaire, population, populo, presse

Omofone

• foulent, foules

Locuțiuni

• bain de foule
• déplacer les foules
• en foule
• mât de foule
• se tirer de la foule
• vergue de foule

Etimologie

Din franceză medie foule și fouler, care provine din franceză veche foler < latină fullō („a fula, a călca în picioare, a zdrobi”).

Substantiv

foule f., foules pl.

1. (înv.) fulare
2. (p.ext.) călcare, zdrobire
3. (fig. și înv.) opresiune, vexațiune

Sinonime

• 3: oppression, vexation

Cuvinte apropiate

• foulage
• fouler

Etimologie

Din fouler.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fouler.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fouler.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fouler.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fouler.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru fouler.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire