furia
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din furie.
Pronunție
- AFI: /ˈfu.ri.a/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru furie.
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină furia < furĕre.
Pronunție
- AFI: /ˈfurja/
Substantiv
furia f., furie pl.
- furie, mânie, înverșunare
- (p. ext.) grabă, repezeală
Sinonime
Cuvinte apropiate
Expresii
- in fretta e furia
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Din furo.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului furia | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | furia | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
Cuvinte apropiate
- furialis
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină furia < furĕre.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
furia f., furias pl.
Sinonime
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads