ira
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : iră, îra, Ira, IRA, irá, -irà |
română
Etimologie
Din iră.
Pronunție
- AFI: /ˈi.ra/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru iră.
bască
(euskara)
Etimologie
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ira
catalană
(català)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
Substantiv
ira f., ires pl.
Sinonime
- còlera, ràbia
franceză
(français)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /i.ʁa/
Verb
- forma de persoana a III-a singular indicativ la viitorul simplu pentru aller.
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
- AFI: /ˈira/
Substantiv
ira f., ire pl.
- furie, mânie, înverșunare; p. ext. supărare
Sinonime
Cuvinte derivate
- iracondo
- irascibile
- irato
- iroso
latină
(Latina)
Etimologie
Provine din proto-indo-europeană *eis ("pasiune").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ira | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | ira | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- furie, mânie, înverșunare; p. ext. supărare
- Dies irae.
Cuvinte derivate
- īrācundē
- īrācundia
- īrācundus
- īrāscor
- īratē
- īrātus
occitană
(occitan)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
- AFI: /'iro/
Substantiv
ira f.
portugheză
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ira f., iras pl.
- furie, mânie, înverșunare; p. ext. supărare
Sinonime
Cuvinte derivate
- arreminar-se
- iracúndia
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ira f., iras pl.
Sinonime
- 1: enojo, furia
Cuvinte derivate
- airar
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads