fuss

engleză

(English)

Etimologie

Din daneză fjas < germana medie de jos.

Pronunție

• AFI: /fʌs/

Substantiv

fuss, pl. fusses

1. freamăt, agitație, frământare; (p. ext.) îngrijorare, grijă

   What's all the fuss about?

2. indispoziție, zgomot, gălăgie

   If you make enough of a fuss about the problem, maybe they'll fix it for you.

3. însuflețire, entuziasm

   They made a great fuss over the new baby.

Sinonime

• 1: bother, worry
• 2: complaint, noise

Verb

Conjugarea verbului to fuss
Infinitiv	to fuss
Prezent simplu pers. 3 sg.	fusses
Trecut simplu	fussed
Participiu trecut	fussed
Participiu prezent	fussing

1. (normal urmărit de over sau about) a se agita, a se frământa

   His grandmother will never quit fussing over his vegetarianism.

2. (normal urmărit de with) a se fâțâi, a se foi

   Quit fussing with your hair. It looks fine.

3. (în special despre bebeluși) a țipa, a plânge
4. a arăta afecțiune (mai ales pentru animale)
5. a mângâia, a desmierda, a răsfăța

   He fussed the cat.

Sinonime

• 1: worry
• 2: fiddle, fidget, wiggle
• 5: pet

Cuvinte derivate

• fussy

Expresii

• fuss and bother
• no muss, no fuss

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary