noise

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza veche noise ("ceartă, ciondăneală, dispută") < de origine incertă. Poate din latină nausea ("dezgust, greață"); alternativ din noxia ("daună, lezare, vătămare").

Pronunție

• AFI: /nɔɪz/

Substantiv

noise, pl. noises

1. gălăgie, larmă

   He knew that it was trash day, when the garbage collectors made all the noise.

2. zgomot, sunet

   Where's that noise coming from?

3. (tehn.) perturbație, răsunet
4. (p. ext.) zvon, rumoare; (spec.) plângere

   The problems with the new computer system are causing a lot of noise at Head Office.

Sinonime

• 2: sound
• 4: rumour; complaint

Cuvinte derivate

• noiseless

Cuvinte compuse

• noise pollution

Locuțiuni

• noises off

Expresii

• make a noise

Verb

Conjugarea verbului to noise
Infinitiv	to noise
Prezent simplu pers. 3 sg.	noises
Trecut simplu	noised
Participiu trecut	noised
Participiu prezent	noising

1. a face gălăgie, a face zgomot
2. a răspândi zvonul (că)

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche noise ("ceartă, ciondăneală, dispută") < de origine incertă. Poate din latină nausea ("dezgust, greață"); alternativ din noxia ("daună, lezare, vătămare"). Confer provensala veche nauza.

Pronunție

• AFI: /nwaz/

Substantiv

noise f., noises pl.

1. (înv. și livr.) ceartă, ciondăneală, dispută
2. (p. ext.) gălăgie, larmă, zgomot

Sinonime

• 1: dispute, querelle

Expresii

• chercher noise

Referințe

• Wiktionnaire