gira

Vezi și : girá, girà, girâ, giră

română

Etimologie

Din germană girieren.

Pronunție

• AFI: /ʤiˈra/

Verb

Conjugarea verbului gira
Infinitiv	a gira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	girez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gireze
Participiu	girat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer gera.

Verb

1. formă alternativă pentru gera.

Etimologie

Din gira.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru gira.

Anagrame

• grăi
• ragi

Referințe

• DEX '98 via DEX online