grima

română

Etimologie

Din franceză grimer.

Pronunție

• AFI: /gri'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) grima
Infinitiv	a (se) grima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) grimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) grimeze
Participiu	grimat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; (p.gener.) a (se) machia.

Cuvinte derivate

• grimare
• grimat
• grimă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• giram
• grăim
• migra

Referințe

• DEX '98 via DEX online