gueux

franceză

(français)

Etimologie

Origine obscură. Probabil din neerlandeză medie guit.

Pronunție

• AFI: /ɡø/

Adjectiv

Declinarea adjectivului gueux
	Singular	Plural
Masculin	gueux	gueux
Feminin	gueuse	gueuses

1. (înv. și iron.) nevoiaș, mizer
2. (fig.) (despre arhitectură) lipsit de ornamente, neornat
3. (înv.) sărac; sărman

Sinonime

• 1, 3: affligé, coquin, fripon, galvaudeux, jacques, malheureux, mendiant, mendigot, miteux, sans-le-sou

Cuvinte apropiate

• gueusaille
• gueusailler
• gueusant
• gueusard
• gueusat
• gueuse
• gueuser
• gueuserie
• gueuset
• gueusette

Substantiv

gueux m., gueux pl.

1. (înv. și iron.) cerșetor
2. (înv.) om de nimic, ticălos
3. om meschin, nemernic
4. nesimțit

Cuvinte derivate

• gueuse

Expresii

• gueux de l'ostière
• gueux fieffé
• (înv.) gueux revêtu