harnic

română

Etimologie

Din slavă *harĩnŭ.

Pronunție

• AFI: /'har.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului harnic
	Singular	Plural
Masculin	harnic	harnici
Feminin	harnică	harnice
Neutru	harnic	harnice

3

1. care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor.

   Om harnic.

2. (pop.) capabil, destoinic.

Sinonime

• 1: activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit

Antonime

• leneș, lenos, trândav, puturos

Cuvinte derivate

• hărnici
• hărnicie

Traduceri

care muncește mult, repede și cu folos

cehă: pilný (čeština) m. daneză: flittig (dansk) engleză: hardworking (English), laborious (English) esperanto: laborema (Esperanto) finlandeză: ahkera (suomi) franceză: laborieux (français), travailleur (français) germană: fleissig (Deutsch) (în Elveția), fleißig (Deutsch) greacă: εργατικός (Ελληνικά)

italiană: laborioso (italiano) neerlandeză: arbeidzaam (Nederlands), vlijtig (Nederlands) poloneză: pracowity (polski) portugheză: laborioso (português), trabalhador (português) spaniolă: laborioso (español), trabajador (español) suedeză: arbetsam (svenska), flitig (svenska) turcă: çalışkan (Türkçe)

Referințe

• DEX online