hiver

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

engleză

(English)

Etimologie

Din hive („stup”) + -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈhaɪvə(ɹ)/


Substantiv

hiver, pl. hivers

  1. (apic.) persoană care adună albinele într-un stup; stupar

Cuvinte apropiate

  • hive

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Variante

  • (ieșit din uz) hyver

Etimologie

Din franceză medie hyver, care provine din franceză veche hyveir, yver, iver < latină hībernum (tempus) („iarnă”).

Înrudit cu italiană inverno și spaniolă invierno.

Pronunție


Substantiv

hiver m., hivers pl.

  1. iarnă
  2. (p.ext.) frigul iernii, ger

Cuvinte derivate

  • préhiver, pré-hiver

Cuvinte compuse

  • hiver nucléaire

Cuvinte apropiate

  • hibernal
  • hibernation
  • hivernage
  • hivernal
  • hivernation
  • hiverner

Expresii

  • être comme un singe en hiver
  • sport d'hiver

Vezi și

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads