infecta

română

Etimologie

Din franceză infecter.

Pronunție

• AFI: /in.fekˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) infecta
Infinitiv	a (se) infecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) infectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) infecteze
Participiu	infectat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a contracta o infecție, a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători.
2. (v.tranz.) a transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina.
3. (fig.) a corupe, a strica moralicește.

Sinonime

• molipsi

Antonime

• (se) dezinfecta

Cuvinte derivate

• infect
• infectant
• infectare
• infectat
• infecție
• reinfecta
• reinfectare

Cuvinte apropiate

• dezinfecta
• dezinfectant
• dezinfectare
• dezinfector

Traduceri

a contamina

catalană: infectar (català) cehă: nakazit (čeština) daneză: smitte (dansk) engleză: infect (English) esperanto: infekti (Esperanto) finlandeză: tartuttaa (suomi) franceză: infecter (français) germană: anstecken (Deutsch), infizieren (Deutsch)

greacă: μολύνω (molýno) (Ελληνικά) italiană: infettare (italiano) maghiară: fertőz (magyar) neerlandeză: aansteken (Nederlands), infecteren (Nederlands) portugheză: infectar (português) spaniolă: infectar (español) suedeză: smitta (svenska), infektera (svenska) turcă: bulaştırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online