reintroduce

română

Etimologie

Din prefixul re- + verbul a introduce (după franceză réintroduire).

Pronunție

• AFI: /re.in.troˈdu.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului reintroduce
Infinitiv	a reintroduce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reintroduc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reintroducă
Participiu	reintrodus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a introduce ceva din nou, a face să intre din nou.

Cuvinte derivate

• reintroducere

Cuvinte apropiate

• introduce
• introducere
• introductiv
• introducție
• introdus

Traduceri

a introduce din nou

engleză: reintroduce (English)

franceză: réintroduire (français)

Etimologie

Din reintroduce.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru reintroduce.
2. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru reintroduce.

Sinonime

• 2: reintrodu

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din prefixul re- + introduce.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului to reintroduce
Infinitiv	to reintroduce
Prezent simplu pers. 3 sg.	reintroduces
Trecut simplu	reintroduced
Participiu trecut	reintroduced
Participiu prezent	reintroducing

1. a reintroduce

Cuvinte derivate

• reintroduction

Referințe

• Dictionary.com